“Gândeşte-te la toate păcatele săvârşite de tine! Chiar dacă tu îţi vei uita păcatele tale, află că Dumnezeu nu le va uita”

Dar pentru ce vorbesc eu de cuvintele rostite şi de cele auzite, când avem să dăm socoteală chiar de gândurile noastre? Pavel ne arată asta spunându-ne: Aşadar nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce va veni Domnul, Care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi gândurile oamenilor! Iar Psalmistul spune: Gândul lăuntric al omului se va mărturisi Ţie . De pildă, dacă ai vorbit fratelui tău cu gând rău şi viclenie, dacă l-ai lăudat cu gura şi cu limba, dar cu inima l-ai vorbit de rău şi l-ai invidiat. Iarăşi, Hristos lăsând să se înţeleagă acelaşi lucru, că vom da seamă nu numai de faptele noastre, ci şi de gândurile noastre, spune: Că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s-a şi desfrânat cu ea în inima lui . Şi doar păcatul n-a trecut la faptă, ci este deocamdată în minte. Dar nici aşa nu rămâne fără vină cel care de aceea se uită la frumuseţea femeilor, ca să aprindă în el pofta desfrânării. Când auzi dar că Împăratul va cere socoteală slugilor Sale, să nu treci cu nepăsare pe lângă aceste cuvinte, ci gândeşte-te că va cere socoteală tuturor dregătorilor, tuturor vârstelor: şi bărbaţilor, şi femeilor! Gândeşte-te cum va fi tribunalul acela atunci! Gândeşte-te la toate păcatele săvârşite de tine! Chiar dacă tu îţi vei uita păcatele tale, află că Dumnezeu nu le va uita, ci le va pune pe toate înaintea ochilor noştri, dacă nu ni le vom şterge mai înainte, acum, prin pocăinţă şi mărturisire şi prin îndepărtarea urii şi dorinţei de răzbunare din sufletul nostru.

Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la saracul Lazar. Despre soarta si providenta… EDIMBOR, 2005